Eu am să vă spun o întîmplare despre care ştiu că va fi dificil de crezut în unele puncte, însă mi s-a întîmplat mie, iar eu nu pot să o şterg sau tăgăduiesc orice parte din ea (deşi uneori aş fi dorit să pot face acest lucru). Sunt o femeie “normală” care s-a maturizat în vremuri obişnuite, dar haotice. Mă asemăn întru totul cu voi. Întotdeauna am crezut că voi fi ultima căreia să i se întîmple o minune în viaţă, cu atît mai puţin două, însă, între timp, acestea au avut loc. Pentru acest motiv, întîmplarea pe care o voi povesti ar fi putut să fie cea a vieţii tale. Dar, de vreme ce mi s-a întîmplat mie, îmi închipui că eu am fost aleasă pentru a o povesti.
Ceea ce doresc să stabilesc încă de la început este faptul că minunile se întîmplă, şi se întîmplă unor oameni simpli, ca tine şi ca mine. Ceea ce trebuie să facem pentru a aduce minunile în viaţa noastră este să ne deschidem la comunicarea ce se află pretutindeni în jurul nostru, zi de zi. Comunicarea ce vine nu din această lume, ci din cea a Creatorului nostru, a cosmosului şi a universului. Mesajul vine din depărtare, dar îl afli privind introspectiv şi crezînd. Noi toţi putem crea minuni în vieţile noastre, iar acest fapt este unul dintre motivele principale pentru care vă scriu aceste rînduri. Nu deţin şiretlicuri speciale. Pur şi simplu deschide-te faţă de posibilitatea ca ceea ce eu îţi spun să fie posibil şi disponibil pentru orice persoană.
Voi face referire la Dumnezeu în multe feluri de-a lungul întregii istorisiri. Este straniu pentru mine să fac orice referire la Dumnezeu, pentru că am crezut că m-a abandonat cu mult timp în urmă. Dar voi vorbi despre Creatorul Prim al cosmosului şi al universului, în care este inclus şi acest Pămînt pe care trăim. Îl numesc pe Dumnezeu ca fiind Creatorul Prim pentru că doresc ca toţi să înţelegeţi că această istorisire este cu totul nepărtinitoare şi lipsită de prejudecăţi faţă de oricare religie, iar Dumnezeul înţelegerii mele nu este doar un Dumnezeu al pămîntului, ci un Dumnezeu Universal. Deasemenea, voi face referire la Dumnezeu ca fiind Mama Pămînt, Gaia, despre care am aflat în această călătorie că este corespondenta feminină a lui Dumnezeu. Aşa cum se întîmplă pretutindeni în universul nostru, trebuie să echilibrezi întunericul cu lumina, pacea cu războiul, şi să recunoşti cele două aspecte ale lui Dumnezeu, feminin şi masculin. Noi toţi suntem părţi ale acestui Creator Prim. Noi toţi suntem o parte din Dumnezeu.
Două minuni s-au întîmplat în Halifax, Noua Scoţie, Canada. Fiul meu şi cu mine ne-am înecat într-o mlaştină inundată şi nu doar că am supravieţuit pentru a spune întîmplarea, dar suntem mai bine decît am fost vreodată. Eu am fost “moartă” pentru 15 minute. În acest răstimp, fiinţe de lumină mi-au spus cum să ne salvăm, eu şi fiul meu. Şi mi s-a dat un mesaj cu privire la cum să vindec Pământul. Pe măsură ce citeşti aceste rînduri, te rog din toată inima să te deschizi faţă de posibilitatea lucrurilor pe care le spun. Simt că este imperativ să unim această lume ca o singură planetă, avînd un ţel comun să punem bazele păcii şi prosperităţii pentru toţi, nu doar pentru cei cîţiva aleşi, care au fost binecuvîntaţi să fie în locul potrivit, la momentul potrivit. Intrăm într-o nouă fază a umanităţii, iar ceea ce vă voi spune pe acest website ne va ajuta să asimilăm ca rasă schimbările ce vor surveni în viitor.
Nu L-am avut pe Dumnezeu în viaţa mea timp de 40 de ani. Totuşi, copil fiind, am contemplat posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. Am simţit că acei oameni ce aveau o credinţă ferventă erau cei norocoşi, iar eu, care nu credeam în nimic, eram cea care aveam de pierdut. Copil fiind, am vorbit adeseori lui Dumnezeu, dar nu m-am simţit niciodată auzită sau conectată. A fost nevoie ca viaţa să mă arunce într-o mlaştină inundată şi să mă înec pentru a deschide ochii la realitatea puternicii interconectări pe care noi toţi o avem cu Puterea Divină. Acest lucru devine tot mai clar acum, mai limpede decît oricînd altcîndva. Puteţi să accesaţi internetul şi să aflaţi mii de site-uri despre următoarea fază a umanităţii, era iluminării şi vremea schimbării. Aceste istorisiri se regăsesc în religiile noastre şi în povestirile culturilor antice cum ar fi cele ale mayaşilor, egiptenilor şi indienilor americani. Noi toţi am aşteptat momentul cînd lucrurile vor fi diferite, deoarece, cu siguranţă, Dumnezeu va face ceva pentru a ne scăpa de noi înşine. Ei bine, ceva se pune la cale, însă Dumnezeu doar direcţionează acest plan prin oameni ca mine, şi va necesita credinţa oamenilor asemeni ţie pentru a crea realitatea. Din nou, anticipez aici, în mesajele pe care le primesc mi s-a dat o modalitate prin care noi toţi să participăm în vindecarea Mamei Pămînt şi pentru lansarea rasei umane într-o eră de sănătate, pace şi schimbare în bine. Dar, pentru ca toate acestea să se întîmple, va trebui ca să staţi în meditaţie pentru doar o oră din viaţa dumneavoastră.
Cîndva am auzit în serialele Star Trek expresia “rezistenţa este zadarnică”. Nu am dorit să fiu un mesager pentru Dumnezeu, dar atunci cînd Dumnezeu doreşte trezirea noastră la realitate, cu siguranţă că se va întîmpla. Aşa că acum vă voi spune adevărul cu privire la ceea ce mi s-a întîmplat după ce am avut un accident de maşină în Noiembrie 2002. Eu împreună cu fiul meu mergeam cu maşina în vizită la o prietenă pentru o după amiază de relaxare, cînd dezastrul a lovit pe neaşteptate. În urma hidroplanării pe şosea, maşina mea a fost măturată într-o rovină inundată. Apoi a aterizat cu susul în jos în acel loc şi s-a scufundat în adîncul apei. Am încercat să deschid geamurile laterale însă, acestea avînd acţionarea electrică, nu s-au deschis iar noi eram prinşi în capcană, fără posibilitatea de a scăpa. I-am vorbit băieţelului meu ce avea atunci doar patru ani şi l-am asigurat că mămica îl va scoate afară cu bine. Maşina se umplea rapid cu apă rece şi tulbure, mîloasă, iar eu îmi ţineam fiul strîns în braţe, în timp ce aşteptam ca maşina să se umple cu apă. Speram să pot deschide portiera după ce presiunea pe cele două feţe ale acesteia se va fi egalizat, şi să înotăm la suprafaţă. Ultimele cuvinte către băieţelul meu în timp ce apa îi trecea peste cap au fost: “ţine-ţi respiraţia dragul mamei; curînd mămica ta te va scoate de aici”. Am privit cum a luat o ultimă gură din aerul ce mai rămăsese, după care apa l-a acoperit în întregime. În momentul în care am simţit că ultima bulă de aer a ieşit din maşină, am încercat din nou portiera. Nici măcar nu se clintea! Şi cealaltă portieră era în aceeaşi stare. M-am luptat cu portierele de mai multe ori, fără rezultat. Eram prinşi în capcană şi urma să murim. În acel moment am luat corpul micuţ al lui Evan şi l-am împins în sus, sperînd dincolo de orice speranţă că va mai găsi aer. În timp ce mă luptam cu disperare să ne eliberăm din acest coşciug pe roţi, am realizat că trebuia să respir. În timp ce “beam” o suflare mare de apă în plămîni, sentimentul mistuitor adăugă panică momentului. Îmi doream copilaşul înapoi şi mi-am aruncat cu înfrigurare braţele de jur împrejur într-un efort disperat de a-i găsi trupul.Nu mai puteam, aveam nevoie să respir din nou. În acel moment am auzit o voce, o voce calmă şi maiestuoasă, sfătuindu-mă să mă relaxez. Această voce mi-a susurat lin şi dulce în ureche, reasigurîndu-mă că totul va fi bine. Am fost infiltrată cu informaţia că dacă voi continua să mă lupt cu apa, salvatorii mei nu vor putea să mă resusciteze atunci cînd vor ajunge la mine. Vocea mi-a spus că dacă voi continua să mă lupt cu apa, mă voi îneca ... “ia te uită” mi-am zis “m-am ales şi cu o stafie înţeleaptă pe patul de moarte”. Vocea a continuat
să-mi dea instrucţiuni despre lucrurile ce urmau să se întîmple, şi că totul va fi bine dacă doar urmam instrucţiunile. M-am lăsat în voia acestei voci de dincolo, şi în linişte am păşit de cealaltă parte ... În timp ce mă aflam dincolo, am văzut fiinţe de lumină care, încă o dată, m-au asigurat că nu doar că eu şi fiul meu vom fi scoşi din maşină, dar şi că ne vom reveni complet. Mi-au explicat convingător că trebuie să le urmez instrucţiunile şi să nu-mi pierd credinţa în cuvintele lor. Mi s-a spus să am credinţa că voi fi divin călăuzită, şi am fost. Le-a luat salvatorilor mei cincisprezece minute să-mi scoată din maşină trupul lipsit de viaţă, şi alte şapte minute de resuscitare cardiopulmonară pentru a mă aduce la viaţă. Cînd mi-am revenit şi am sărit în sus, am ţipat cu durere: “scoateţi-mi copilaşul din maşină”. Trecuseră douăzeci şi două de minute, iar salvatorii au sărit din nou în smîrcul îngheţat pentru a-mi recupera fiul, ştiind, împotriva oricărei nădejdi, că el era mort. A luat salvatorilor alte cinci minute să-mi elibereze băiatul din maşină. Corpul său moale a fost transportat la Spitalul de copii IKW, unde a fost imediat conectat la fel şi fel de aparate ...
Echipa de doctori şi neurologişti mă aşteptau. M-au asigurat că scumpul meu copilaş se afla în moarte clinică iar organele sale interne erau pline de sînge. El suferea de hemoragie pretutindeni în corp iar organele sale nu mai erau funcţionale. Lucrurile erau cît se poate de triste şi lugubre. Atunci, acea voce mi-a şoptit din nou: “Copilă, ai credinţă”. Doctorii m-au sfătuit să deconectez corpul copilaşului meu de la aparate şi să îl las să se stingă în pace, pentru că, chiar dacă ar avea loc o minune şi el ar trăi, ar rămîne o legumă pentru tot restul vieţii. “Fără calitate a vieţii” este tot ceea ce îmi amintesc că gîndeam. Din nou am auzit vocea: “ai credinţă”. În acel moment doctorii au fost de acord să-l menţină pe Evan conectat la aparate, dar m-au sfătuit să nu mai nutresc speranţe. Avea mai puţin de 1% şanse de a trăi iar apoi el va continua să fie conectat la aparate pentru tot restul vieţii sale. Aduceţi-vă aminte, atunci eu nu aveam Dumnezeu, aşa încît nici măcar nu puteam striga pentru călăuzire. De-abia în liniştea primului moment petrecut singură mi s-au dat instrucţiunile. “Urmează implicit instrucţiunile”, amintiri ale viziunilor şi vocea din lac s-au revărsat asupra mea. Cineva se afla acolo cu mine, eram sigură de acel lucru, şi m-am decis să ascult cu atenţie. Am fost sfătuită să reclădesc aura energetică a fiului meu impregnînd-o şi întărind-o cu aura altor persoane. Doar 20 de minute de fiecare persoană a fost una dintre primele reguli; pentru că dacă ar fi durat mai mult, ar fi epuizat aura donatorului. M-au instruit să perind prin camera lui Evan persoane iubitoare, fiecare depozitînd din propriul lor cîmp energetic în corpul său lipsit de viaţă. Ei trebuiau să facă acest lucru prin contact direct, lipind pielea lor de trupul său şi permiţînd energiei lor să curgă prin trupul său, iar apoi să-i ofere lui Evan “darul” lor. Dacă ştiau să cînte, ei trebuiau să cînte. Dacă erau buni povestitori, trebuiau să spună o povestire şi aşa mai departe. Inundaţi-l cu energie pozitivă, cu iubirea şi cu calităţile voastre, iar acestea îl vor readuce la viaţă.
Am început ca, în ciuda regulilor spitalului, să trimit oameni iubitori în camera fiului meu la fiecare jumătate de oră. Apoi ei au urmat instrucţiunile şi au oferit darul lor de iubire. Această procesiune a durat 24 de ore pe zi, timp de trei zile. Au venit zeci şi zeci de persoane. Ei au locuit şi dormit afară în corturi pe toată perioada; suflete iubitoare şi încrezătoare, învigorînd trupul lipsit de viaţă cu energie proaspătă. Faptul că eu am reuşit să conving spitalul să permită acest comportament neortodox este în sine un miracol, iar în cea de-a treia zi, după 72 de ore de veghe constantă, băieţelul meu a deschis ochii săi mici şi m-a recunoscut. Se reîntorsese la viaţă!!! Doctorii au fost stupefiaţi. Ei au continuat să-mi spună că nu va merge şi nici nu va vorbi vreodată, sau să fie din nou un copil normal. Însă de data aceasta, cuvintele lor au rămas fără efect asupra mea. Îndrumarea şi călăuzirea primită din partea fiinţelor spirituale de lumină îmi dovediseră dincolo de orice îndoială că băieţelul meu va fi bine; la urma urmelor, aşa îmi spusese “prietenul” meu din lac.
În prima săptămînă Evan şi-a recăpătat toate funcţiile organismului, iar la sfîrşitul celei de-a doua săptămîni alerga pe holurile spitalului către camera de joacă. Lucrul acesta era într-adevăr un miracol incredibil. Ce făcusem pentru a merita o astfel de graţiere din partea Creatorului nostru Atotputernic? Nu ştiam şi nici nu-mi păsa. Doream să-mi iau fiul înapoi acasă şi să termin cu tot coşmarul. Atunci am înţeles că poate eu îmi terminasem treaba cu prietenii mei de lumină, dar ei încă mai aveau treabă cu mine.
Am continuat să aud voci şi să fiu călăuzită atît prin viziuni cît şi văzînd aure energetice. Nu mai este nevoie să spun, chiar începuse să mi se facă frică. Pe măsură ce timpul trecea am întrebat: “Ce doriţi de la mine?” Iar ei au început să-mi vorbească despre iubirea pentru univers şi cum lucrurile au luat o turnură teribil de greşită, cum omenirea a decăzut şi şi-a pierdut legătura ei adevărată cu Dumnezeu şi cu acest Pămînt. Ei doresc cu disperare ca eu să transmit oamenilor acestei lumi un mesaj de “dincolo”, anume acela că noi avem în interiorul nostru puterea de a uni această planetă ca o singură rasă, cu pace şi prosperitate pentru toţi. Această putere se află înlăuntrul fiecăruia dintre noi, iar atunci cînd este combinată cu energia iubitoare a altor oameni, putem face pentru această planetă ceea ce noi am făcut pentru fiul meu. Noi putem revigora acest Pămînt şi să-l propulsăm într-o stare de vindecare. Odată cu această vindecare va surveni o nouă fază a umanităţii. Vom avea un timp de pace şi armonie. Singurul ingredient necesar este intenţia noastră, ca un grup unit, şi o oră din timpul nostru.
Pe măsură ce vocile şi viziunile s-au limpezit, mi s-a dat călăuzire cu privire la ce să fac pentru ca toate acestea să aibe loc. Totuşi, va fi nevoie de mulţi dintre noi pentru a asigura succesul proiectului. După cum mi-au spus să rotesc oamenii prin camera fiului meu, tot astfel mi-au spus să unesc umanitatea din fiecare colţ al globului pămîntesc. Nu toţi oamenii ci doar reprezentanţi din fiecare colţ al mapamondului. Noi putem face acest lucru. Avem nevoie doar să unim suficient de mulţi oameni pentru a activa sistemul energiei divine al acestei planete şi să îl punem în mişcare aşa cum am făcut şi cu fiul meu.
Acest proiect global este întru totul posibil. Intenţia ta de a-l face să aibe loc poate schimba viitorul acestei planete. Voi discuta despre detaliile planului în faza a treia a acestui site de web. Vă voi da direcţiile pe care să le urmaţi, şi veţi vedea de cît de puţin este nevoie pentru a deveni un ambasador al luminii pentru căminul nostru, planeta Pămînt. Vă cer cu stăruinţă să vă alăturaţi mie atunci cînd vom aprinde reţeaua energetică a Pămîntului pe 17 Iulie 2007, şi să adăugaţi energia voastră acestui proiect. Vă promit, acordaţi doar o oră din timpul dumneavoastră acestui proiect, şi puteţi ajuta să vindecaţi această planetă, şi să creaţi pace între toţi oamenii.
Fiul meu şi cu mine suntem exemple ale puterii energiei pozitive, şi de ceea ce oamenii sunt cu adevărat capabili atunci cînd se unesc în intenţii de iubire. Iubirea este limba universală a lumii noastre şi a lumii de dincolo.
Lumina şi iubirea să fie cu voi şi bine aţi venit la noua fază a umanităţii; fiţi parte a bucuriei şi alăturaţi-vă nouă.
ÎNAPOI la Index
---
Aici veţi găsi link-uri la site-urile altor supravieţuitori de la moarte care au avut viziuni cu privire la viitor:
Near death experiences and prophecy
another near death experience with prophecy
books about near death experience
Dannion Brinkley
Peg Abernathy
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
All contents @2005 Shelley Yates. All rights reserved. Site created by Sight & Touch
【Proiectの最新記事】
